Merg pe
strada cu muzica mea batrana in casti, casc gura la toate vitrinele si
detaliile strazilor. Sunt acel gen de om care observa fiecare detaliu in
fractiuni de secunda, fiecare piatra, gest, frunza. Imi ia 10 secunde sa ma uit
la un om si apoi iti spun cu ochii inchisi cum e imbracat. Probabil de aceea
nu-mi place stilul minimalist… ma plictiseste vizual.
Ma rog, deci
imi legan soldurile pe ritmul din casti si printre mugurii verzi, care ma
anunta ca, Doamne, am iesit din iarna, vad in fata doi pusti venind spre mine…
sunt uluita. E noua moda. Ei doi, baieti, la fo’ 17-18, slabi mumii, cu pulpele
picioarelor cat o baterie de Murfatlar, insulariti, nu in jeggeri ci in niste
corsete stranse care probabil le-au oprit de mult circulatia periferica la
nivelul pulpelor si gambelor, motiv pentru care, banuiesc, topaie, nu merg. Sau
poate pantalonii sunt din ghips si nu pot flexa incheieturile… nu stiu, dar au
o calcatura masculina de Pinocchio. Si nasurile sunt tot de la Gepetto. Nu ca
ar fi foarte lungi, dar ei avand fo’ 25 de kg in viu, extremitatile par de la
alte papusi… Desigur si pantalonii vin atat de stransi pe bazin, ca te astepti
sa piuie de durere, nu sa vorbeasca. Si vin asa, hotarati, topaind pe varfuri
si dand prea mult din maini – probabil ca sa prinda mai multa viteza impotriva
vantului. E o lupta impotriva legilor naturii si ale fizicii, dar ei sunt
tineri si stiu sigur ca vor ajunge unde si-au propus! Si daca reusesc sa treaca
de colt, s-ar putea sa se schimbe si curentul vantului si sa-i impinga de la
spate. Au amandoi geci de piele inchise cu fermoar pe diagonala. Gecile par un
pic prea mari pentru trupusoarele plapande, dar tantose. Afara bureaza. Ei au
ochelari de soare. Or avea si stergatoare la parbrize sau se uita asaaa prin
picaturile de apa?! Ma intreb. Aproape ca-mi vine sa-i opresc si sa le spun: -
Mai baieti, pe vremea mea… In acel moment zambesc cat ma tin fasolele-mi albe
si in timp ce eu ma gandesc la faptul ca am imbatranit, ei cred ca rad de ei si
se impiedica unul de altul, cu scobitorile tremurande. Se redreseaza. Unuia
insa, i-a cazut sapca de pe cap, pentru ca mai au si sepci, ca sa fie tacamu’
complet. Sepci asortate la niste bocanci de motor care-I ajuta sa stea pe
pamant si sa nu-i sufle careva ca pe doua floricele uscate.
Trecem unii
de altii. Intorc capu’ dupa ei, ei il intorc imediat pe al lor. Oare ce-or fi
gandit? Oare i-am scos din filmul lor in care il interpretau pe Spiderman?
Merg in
continuare cu acelasi zambet pe fata si realizez ca exact asa se uitau la noi,
parintii nostri cand ne puneam pantalonii bufanti cu sacouri largi si lungi de
parca eram toti pitici de gradina. Pe urma m-am gandit si la H pe vremea cand
era el rocker si purta blugi elastici si nu era mult mai diferit decat
greierasii astia doi.
Trebuie sa
ma obisnuiesc cu strada tanara, oricat ar fi ea de ridicola. Orice moda extrema
a fost si va fi ridicola. Ma intreb doar, ce-o sa fac cand o veni Cleo cu un springer
d-asta acasa… ce-o sa-i auda urechile…