marți, 18 martie 2014

Prietenia in pielea goala



Prietenia e dincolo de orice forma de relatie. Prietenia e ceea ce leaga doua suflete fara obligatii, fara “trebuie”, fara “asa-i frumos”, fara “sangele apa nu se face”, fara “ce zice lumea”. Prietenia e iubirea pura.

Prietenia e o forma de masochism cu fata umana. Prietenul nu ti-l poti minti, ca e parca te-ai minti pe tine insati. Ideea e, ca pritenului trebuie sa-i verbalizezi adevarul… acolo la tine-n cap pare cumva, dar cand pui problema in cuvinte rostite e ca si cand ai semna ca esti de acord ca exista. Macar nu ramai singur cu problema…

Prietenia e atunci cand te tolanesti in fotoliul preferat si-ncepi sa-ti scoti hainele de pe tine, sosetele, chilotii si sa ramai in pieile goale. Pe urma incet incepi sa-ti scoti si pielea si venele si muschii si nervii, sa ramai un schelet gol la care se uita prietenul si pe care-l strange-n brate chiar daca-i urat si sec.

Prietenia e atunci cand stie ca nu-i rasu’ tau.

Prietenia e compusa din rauri de lacrimi, unele varsate, altele abtinute si multe ce vor sa vie. Prietenia e durerea pe care ti-o poti purta in piept ca pe o decoratie: “pentru curajul de a va pune sufletul pe tava, vi se acorda steaua prieteniei”. Si te buseste plansu’ de tristetea pe care-o ai si de prietenia pe care-o meriti.

Unii oameni n-au prieteni. Fie-va frica de ei!

Prietenia e nelimitata. E fara granite, distante, timpi. Ea are doar valoarea unor sentimente reciproce si a unor schimburi de energii. Nu poti cumpara prietenia, nu o poti da, nu o poti cere, nu o poti astepta, nu o poti imprumuta, nu o poti uita, nu o poti sterge si nu te poti lipsi de ea. 

Prietenia e peste ce vede ochiul liber. Prietenia nu e ras si bucurie, p-astea le poti avea si cu cei mai buni dusmani, prietenia e atunci cand lupti umar la umar, cazi pe moale si te bucuri ca-i e altuia mai bine decat tie! Aia e prietenia!

Un comentariu: